Motivația școlară

„Dacă am face toate lucrurile de care suntem capabili, am fi cu adevărat uimiți de noi înşine.”

Thomas Edison

               Copiii se nasc cu o curiozitate intrinsecă, cu interes față de explorarea lumii și cu o capacitate crescută de învățare. Ei iubesc să  învețe, să descopere, să își provoace mereu mintea, să se adapteze (Lowenstein, 1994). Cu toate că astăzi pare mai dificil ca oricând ca școala să mențină curiozitatea, angajamentul și motivația elevilor pentru învățare, cercetările recente din domeniile funcționării psihicului uman pot oferi câteva recomandări utile pentru a promova învățarea academică. Conform Teoriei autodeterminării (Ryan și Deci, 2000), resursele motivaționale ale elevilor sunt inerente, ele incluzând nevoile/motivațiile psihologice de autonomie, competență și relaționare, nevoi de bază cu care ne naștem.

            1. Nevoia de competență se referă la dobândirea, prin intermediul activităților în care este implicat elevul, sentimentului că acțiunile și rezultatele sale au un impact pozitiv și sunt recunoscute, valorizate.

            2. Nevoia de relaționare implică motivația umană de conexiune socială, de a simți grija celorlalți și apartenența la un grup sau o comunitate (Baumeister și Leary, 1995; Ryan și Deci, 2002).

            3. Nevoia de autonomie se referă la exprimarea autentică a sinelui, la sentimentul că persoana este în acord cu emoțiile, dorințele și nevoile sale de învățare (Ryan și Deci, 2002; Skinner și Edge, 2002).

            Îndeplinirea celor trei nevoi în cadrul actului educațional, și nu numai duc la o STARE DE BINE a elevului, ceea ce înseamnă motivație pentru învățare. Desigur, dacă aceste trei nevoi îi sunt îndeplinite și profesorului, atunci acesta va aplica la clasă strategiile educaționale care oferă autonomie, competență și relaționare.

               În contextul actual, elevii și-au cam pierdut motivația pentru învățare. Cel puțin una din cele trei nevoi (competență, relaționare, autonomie) nu a fost îndeplinită. Rolul profesorului în creșterea motivației școlare este unul foarte important.

            Cum le putem reaprinde motivația elevilor?

Urania Cremene, expert în parenting, detaliază 7 tehnici care satisfac cele trei nevoi și duc, implicit, la reaprinderea motivației elevilor. Acestea sunt:

            1.Profului îi pasă de mine 

·       află lucruri personale și interesante despre ei

·       întreabă-i despre lucrurile care îî interesează

·       folosește umorul! Serios nu înseamnă plictisitor.

·       apreciază-le efortul, gesturile, vestimentația, atenția, punctualitatea, orice este pozitiv

·       oprește-te din a folosi sarcasmul

·       evită să comentezi negativ un elev de față cu părinții sau ceilalți copii

·       vorbește despre comportament, nu despre persoană

·       oferă-le gesturi mici (bilețele scrise de tine, biscuiți făcuți de tine, o poză cu tine din vacanță)

            2.Empatizează

Când?                                                                                     Cum?

-refuză o cerință                                                                     -“Știu că e greu să te desprinzi de…”

-cere ceva ce nu poți să oferi                                                -“Înțeleg de ce ți se pare nedrept...”

-manifestă emoții sau sentimente                          -“Înțeleg că ți-a fost greu în această perioadă...”

            3.Evită comparațiile:

„Toți copiii...numai tu nu”, “Uite! Dacă ea poate, poți și tu!”

Mesajele de transmis: “Ești unic, te apreciez așa cum ești” , “Fiecare om are lucruri la care se pricepe mai bine/mai puțin bine”

            4.Performanța pe termen lung : “Pe ce pui lupa, aia crește”

            5.Crește competența pas cu pas – “Bara de progres”

            6.Feedback echilibrat

           7.Întreabă, nu da comenzi

Comenzi

·       Faceți liniște!

·       Marcel, las-o pe Miruna în pace!

·       Să vă faceți temele!

Întrebări

·       Ce-am agreat că facem când unul dintre voi vorbește?

·       Cum ați putea face în așa fel încât să câștigați amândoi din ceea ce vă doriți?

În concluzie, motivația este principalul vector al personalității, care direcționează comportamentul elevului spre scopurile educaționale.

 

Bibliografie:

  1. Cozolino, L. (2017). Predarea bazată pe ataşament. Cum să creezi o clasă tribală. Ed. Trei, Bucureşti.
  2. Skinner, E. A., & Edge, K. (2002). Parenting, motivation, and the development of children’s coping. In L. J. Crockett (Ed.), Agency, motivation, and the life course: The Nebaska symposium on motivation, Vol. 48, pp. 77-143. Lincoln, NE: University Of Nebraska Press.
  3. https://edict.ro/motivatia-scolara-tipuri-si-modalitati-de-stimulare/
  4. https://researchandeducation.ro/